| Index articol |
|---|
| Nu trebuie acceptat nici un chip! |
| Pagina 2 |
| Toate paginile |
Pagina 1 din 2
Spun cu îndrăzneală că ţara românească simt că va avea un mare rol în istoria pământului acestuia. Pentru că nu e pe o poziţie de avangardă, ci de avanpost (…).– Şi, părinte, cum ne îndemnaţi să luptăm acum împotriva însemnării acesteia electronice cu cipuri?
– Asta-i o mare primejdie, dragă. Şi nu credeam să înceapă aşa de curând. Fără discuţie, nu trebuie acceptat cu niciun chip!
Acuma… lucrează şi ei sistematic, de-asta m-a îngrijorat pe mine poziţia părintelui Justin, că le-am dat ocazie… Eu observ ce reacţie s-a făcut în urmă: schimbă poziţia, schimbă tactica, schimbă… C-am văzut că, uite, pe toate părţile, numai asta discută şi numai asta mă-ntreabă lumea! „Ce facem cu astea?” Le-am spus: „Domnule, eu nu accept! Atâta pot să vă spun!” (…).
Mi-a placut poziţia lui Anania. (…) E o instituţie, un Sinod Mitropolitan are autoritate. Şi el a fost aici, şi episcopul. Şi le spuneam: “Domnule, ruginiţi aşa cum sunteţi, în Sinod acolo, dar sunteţi o forţă”. (…) Ei [?] n-au putere de discernământ s-analizeze forţele fiecaruia dintre noi, ca un Dumnezeu, dar ne apărăm pe anumite poziţii strategice, în momente din acestea istorice. Însă… să nu mai tot discutăm mereu. La luptă, muncitori!
– Părinte, în această problemă mult controversată a cipurilor, în care oficialităţi atât statale cât şi clericale vin şi ne spun că aceste cipuri nu aduc nicio daună persoanei umane, ce argument trebuie să invoce simplul credincios în faţa lor?
– Este foarte simplu. Eu vreau să mor o singură dată, nu de o mie de ori. Eu nu le accept, pentru că ar fi o moarte duhovnicească. Îmi aduc aminte, eram la închisoare şi m-au luat din celula aia acolo şi se ştia că de regulă pe care îl lua nu se mai întorcea; şi a început să se comunica repede prin morse pe perete că l-au luat pe Părintele Arsenie. Dar de fapt mă chemase un colonel şi ei credeau că mă omoară şi îmi dădeam seama cât de caraghioasă este lumea, când Mântuitorul spune: „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea”. În viaţă să ai o poziţie pe linie. Adică drumul cel mai scurt între două puncte, nu ocolit, nici frânt, ci poziţia de linie dreaptă. Deci asta e poziţia: să fii pe linia asta dreaptă mereu. Cât se poate să nu fii greu în spinarea celui care te duce, că cineva te duce.
Nu există un timp cât de scurt să nu poată fi controlat şi binecuvântat de Dumnezeu. Şi a fost întrebat Iisus: „Care-i calea?” „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Dacă nu e cale, nu e mergere. Dacă nu-i adevăr, nu-i cunoaştere. Dacă nu-i viaţă, nu-i vieţuire. El era tot. „Eu sunt Cel ce sunt”. „Fără de Mine nu puteţi face nimic”. Mă jupuiţi, faceţi ce vreţi, dar acesta e adevărul! Nu accept să-mi pierd libertatea cu care m-a creat Dumnezeu pentru cipul vostru!
– Cum să facem mersul, ca mărturisire în faţa Cezarului?
– În faţa Cezarului să spuneţi asta: omorâţi-mă că eu nu pot fără cruce. Nu se poate fără cruce. Toată frumuseţea Învierii Mântuitorului n-ar fi fost aşa de grozavă dacă n-ar fi fost crucea mai întâi. Nu vă înşelaţi! „Cine fuge de cruce, fuge de Dumnezeu” spune Sf. Teodor Studitul. Nu se poate fără jertfă.
– Părinte, statul acesta vrea să scoată Adevărul din oameni, vrea să le scoată oamenilor crucea şi icoana din casă. Ce să facă monahii şi duhovnicii şi ce să facă poporul, când senatul s-a pronunţat pentru introducerea acestei legi, a actelor biometrice?
– Când vine lupul să te atace, ai libertatea să te aperi. Nu întindem mâna: „N-ai voie să intri”! Te lupţi cu el şi poate să cadă el; eşti în legitimă apărare. Trebuie să aperi adevărul, dar cu strategie, pentru că dacă lupta este lipsită de strategie, te calcă în picioare. Noi suntem nişte inşi fără valoare, dar unitatea noastră poate avea. Noi ar trebui să ne bucurăm că trăim nişte vremuri ca acestea de cruce. Vorbim mereu de cruce, dar crucea înseamnă să iei ce nu-ţi convine. Deci trebuie apărat adevărul. Cuvântul aceasta al Mântuitorului: „Fiţi înţelepţi ca şerpii…” De ce a ales jivina asta ca înţeleaptă? E odios, dar Hristos a spus-o cu rost. Şarpele, oricât l-ai tăiat, nu moare, dar dacă îl loveşti în cap, moare. Şi capul este Hristos. Noi trebuie să-L păzim pe Hristos cu orice chip să nu fie lovit. Că noi numai datorită capului trăim. El e calea, adevărul şi viaţa.
– Vorbeaţi de strategie, cum să înţelegem strategia?
– Să fim uniţi, că dacă eşti unul te calcă în picioare, dar dacă, dar dacă eşti mulţi… Ei nu sunt proşti. E un comandament pe undeva de comandă lucrurile astea în frunte cu dracul. Am spus Părintelui Justin că a dat bătălia prea devreme, dar eu nu am fost împotriva lui. Părintele Justin a tras un clopot şi s-au trezit toţi adormiţii neamului. Bine a făcut! Dar cei de aici m-au dat la radio de la Dobrogea în tot felul cum le-a convenit lor, aşa încât eu să par că aş fi împotriva Părintelui Justin. Dar i-am ameninţat şi eu şi le-am zis că eu nu ţin de Constanţa, ţin de Bucureşti. …
– Dar cum să perceapă credincioşii faptul că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a spus că nu vede niciun pericol şi că el e primul care îşi pune cip?
– O mare greşeală tactică a făcut. O mare greşeală! Dar nu Stoica e sinodul şi poziţia Bisericii. Adevărul este unul singur, unde e adevărul acolo e toată Biserica, nu e o fracţiune de Biserică. Dacă tu eşti singurul care susţii adevărul, toată Biserica e cu tine.
