Campania de introducere a noilor documente biometrice de identitate şi călătorie a început după anul 2000, odată cu dezvoltarea la scară largă a tehnologiei microcipurilor R.F.I.D., la nivelul Uniunii Europene paşapoartele biometrice intrând în vigoare din anul 2006.
Măsura face parte din proiectul de creare a unei singure baze de date biometrice mondiale cu denumirea de Consorţiu Informaţional Internaţional, controlat de SUA şi, în parte, de Marea Britanie la care s-au adăugat şi alte ţări sub pretextul luptei antiteroriste9. Lucrurile evoluează într-un ritm îngrijorător, întrucât încă de pe acum există presiuni din partea organizaţiilor internaţionale şi ale diverselor agenţii guvernamentale de implantare a microcipului chiar în corpul uman10. Unele state deja au intrat în această fază, implantând cipul la anumiţi bolnavi din spitale11, la elevii de şcoală sau la persoanele în vârstă.Numeroase organizaţii12 pentru apărarea drepturilor omului, asociaţii civile
şi culte religioase din Statele Unite şi Uniunea Europeană au protestat faţă de această campanie iresponsabilă de marcare a fiinţei umane, de îngrădire a libertăţii şi de înjosire a demnităţii persoanei.
La nivel de stat, poporul grec, în frunte cu Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia, a respins încă din 1997 introducerea buletinelor electronice, în faza de proiect, reacţionând prompt şi fără ezitare.
În statul vecin, Serbia, în urma unei campanii pornite de o organizaţie non-guvernamentală, cu susţinerea Bisericii Ortodoxe Sârbe şi a cercurilor academice, după doi ani de proteste, introducerea cipurilor biometrice a fost blocată până la o dezbatere publică naţională. Avocatul Dragoljub Djordjevic, promotorul campaniei anti-biometrie „Viaţa fără a fi însemnat”, a mers mai departe, contestând în 2008 legea abuzivă la Curtea Supremă a Serbiei.
Despre toate aceste frământări în presa românească nu s-a scris aproape nimic. La începutul anului ştirea a venit brusc, punându-ne în faţa faptului mplinit: „de la 1 ianuarie 2009 românilor li se vor introduce...”. Într-un stat de drept asemenea măsuri nu se pot iniţia fără o informare prealabilă a populaţiei despre cursul evenimentelor şi despre implicaţiile în viaţa persoanei,
fără o conştientizare a opiniei publice.
